scurt istoric al sudurii

Sudarea este o metoda de imbinare nedemontabila a doua corpuri solide,prin stabilirea in anumite conditii de temperatura si presiune,a unor forte de legatura intre atomii marginali apartinand celor doua corpuri de imbinat.
In anul 1882,inventatorul rus N.Bernados a realizat pentru prima oara in conditii de laborator,o imbinare sudata prin topire,folosind caldura degajata la formarea unui arc electric intre un electrod de carbune si pisa de otel.
In anul 1907 [dupa altii in 1902] suedezul Kjellberg prin protejarea baii de sudare prin invelirea electrozilor metalici a creat posibilitatea dezvoltarii rapide a procedeului de sudare cu arc electric.
Intre 1930-1935 descoperirea si elaborarea procedeului de sudare sub strat de flux de catre un grup condus de academicianul rus E.O.Paton din Kiev.
In 1935 se pune in practica ideea folosirii gazelor pentru protectia baii de sudare in S.U.A.
Intre anii 1950-1952 sa apus in practica de catre U.R.S.S. pentru prima data folosirea bioxidului de carbon ca gaz de protectie.